Ordine și bucurie în vremea pandemiei

În perioada asta îmi vine să împărtășesc chestii care la mine funcționează, îmi vine să interacționez cumva cu oameni, îmi vine să scriu. Încep cu ordine și bucurie.

Cred că acum, mai mult ca în alte vremuri, ordinea din casă e importantă.

Urmează schimbare, deci e un moment bun de așezat priorități. Chiar dacă pare pueril, în momentul în care decizi ce arunci și ce păstrezi în casă, decizi mai ușor și alte lucruri.
Nevoia de control e în noi. Nu (prea) controlăm ce ni se întâmplă zilele astea, așa că putem măcar controla mediul restrâns.
E mai greu cu bucuria când suntem limitați, dar nu imposibil. Cum era aia cu bucuria din lucrurile mărunte?

Da, sunt mare fan Marie Kondo și îi propovăduiesc magia de peste 3 ani. E cu ordine și disciplină, cu mare bucurie, cu schimbare. Cred că dacă ai copii, e cu mai mare magie.

Lâncezeam pe canapea într-o seară dintre Crăciun și Revelion 2016 când am dat peste un articol despre Marie Kondo. Zicea că dacă iei în mână un lucru pe care îl ai și te întrebi dacă îți produce sau nu bucurie, o să îți răspunzi instant la întrebare. M-am târât spre dulapul cu genți și am luat câte una în brațe, întrebându-mă dacă e cu bucuri sau nu. Am dat la o parte mai bine de jumătate dintre ele. Una era chiar nouă. O luasem la mega reduceri, m-am prins la un moment că nu prea îmi place, dar o țineam pentru că e nouă (asta venea la pachet cu niscaiva vinovăție).

Am dat jos cartea pe Kindle, am citit-o și m-am apucat de marea ordine. Dacă mă întrebai, aș fi zis că am puține lucruri și că sunt ordonată. După vreo săptămână de distracție, am donat / aruncat peste 20 de saci mari de gunoi.

Pe foarte scurt, ea zice că trebuie să te apuci într-o anumită ordine:

Haine. Am donat multe, fără să mai țin ce nu îmi e bun, ce nu am purtat în ultimul an, ce voiam să transform în ”haine de casă”.
Cărți. Aveam porcării de cărți, ghiduri de călătorie, dicționare de limbi străine. Am păstrat un ghid și un dicționar de arătat nepoților.
Acte. Le-am aranjat tare frumos într-un biblioraft.
De toate. Am aruncat cabluri, am dat tirbușoane, unelte de curățat portocale sau de scos cotorul de la ardei și muuuulte altele nefolositoare.
Sentimentale. O distracție!

Am o prietenă care și-a pus pantofii la sentimental items, o alta care a pus cărțile în categoria asta. Merge personalizat 🙂

Iei totul dintr-o categorie (deci nu faci ordine pe încăperi), le pui la un loc, apoi iei pe rând fiecare obiect și te întrebi dacă îți produce sau nu bucurie (parcă sparks joy sună mai bine). Mie mi-a fost surprinzător de ușor să mă prind.

La final, vezi cum și în ce depozitezi. Mi-am luat tot felul de cutii și de despărțitoare din Ikea.

De fapt, nu ăsta e finalul, ci momentul în care începi să folosești lucrurile care îți aduc bucurie: tacâmurile sau așternuturile pe care le păstrezi pentru oaspeți, lingurițele colecționate, pui la vedere poze sau medalii, aranjezi drăguț pietrele și scoicile din călătorii ș.a.m.d.

Nici măcar ăsta nu e finalul. După ce am făcut ordinea asta, am început să cumpăr mult mai cumpătat și să fiu mult mai atentă la sursele mele de bucurie. Apoi am făcut niște decluttering și în viață.

Recomand cartea și/sau serialul de pe Netflix.

Copiii, chiar mai mult decât adulții, au mare nevoie de ordine. Între 1 și 3 ani, sunt în vârful perioadei senzitive pentru ordine. Adică, după cum zice Maria Montessori, în această perioadă, tânjesc după consecvență, după ordine în program, după predictibilitate. În plus, ordinea din mediu contribuie la ordinea în gândire. Când mediul unui copil este dezordonat, apar multe frustrări. O parte din tantrumurile specifice acestei vârste sunt generate de lipsa ordinii și, implicit, a siguranței.

Aud tare des replicile ”Cu copii în casă nu poți avea ordine”, ”Nu înțeleg cum la grădiniță strânge jucăriile că acasă nu prea o face”.

Imaginează-ți că într-o dimineață îți găsești absolut toate hainele într-un coș înalt cât tine, cu diametru de vreo 2 metri. Vrei să te îmbraci. Răstorni coșul și începe distracția: șosete, chiloți, bluză, pantaloni etc. Apoi le pui la loc. Încă râd imaginându-mi chestia asta. Atunci de ce ar sta jucăriile copiilor amestecate în coșuri?

La fiecare workshop la care întreb părinții ”Cine crede că are prea multe jucării?” se ridică cel puțin 80% din mâini. Dacă aveți prea multe, puneți deoparte și le rotiți. Vezi vreun copil de 4 ani, ținând cu o mână teancul de cutii de puzzleuri pentru a-l scoate frumos și intact pe cel de dedesubt?

Jucăriile similare trebuie grupate împreună: cutie cu cuburi, cutie cu mașinuțe, cutie cu vase de bucătărie, suport de creioane, tavă pentru hârtie etc.

Fiecare are locul lui clar, la nivelul copilului. Dacă vrei nivel avansat, poți pune poză cu obiectul la locul lui de pe raft. În mod normal, nu începi altă activitate până nu ai strâns obiectele folosite la cea precedentă.

Câteva idei pentru camere de copii AICI.

Dacă râzi și zici că nu se poate, ei bine… facem asta la Heidi de peste 12 ani, de când lucrăm cu centre de interes. Nu cu un copil sau cu 2, ci cu o grupă întreagă.

Efortul acesta mare, zic eu, pe termen scurt, vine cu niște beneficii imense pe termen lung, atât pentru adulți cât și pentru copii. So… dacă te-am convins, spor la ordine și la bucurie! Aștept poze 🙂