Departe-i Clujul?* sau Cum a schimbat Clujul vieți

Acum 12 veri, am hotărât cu prietena mea, Corina, să pornim de nebune într-un road-trip prin țară. Zis și făcut. Prima oprire: Cluj, unde colegul ei de facultate din State ne-a fost gazdă. Ne-am întâlnit cu el într-o cafenea, după ce-a întârziat vreo 2 ore, însoțit fiind de-un prieten bun de-ai lui. Am stat la Cluj vreo 3 zile, ne-am împrietenit, am cunoscut toată gașca și am plecat mai departe. Prietenul lui bun mi-e soț, Corina ne e nașă, datorită Clujului am grădiniță.

Să le iau pe rând.

În vara aia am mai fost o dată la distracție la Cluj, ei o dată la Brașov, iar în iarna anului acela ne-am reîntâlnit total întâmplător când un alt prieten de-ai lor s-a cuplat cu o colegă de-ale mele de liceu. Ca în filme 🙂 Am început o relație la distanță, care după 3 ani și o criză de relație s-a transformat într-o mutare a mea la Cluj.

Am amenajat foarte drăguț un apartament și am făcut pe turisto-gospodina o perioadă, până m-am plictisit. Am vrut chiar să mă angajez, deși aveam grădi la Brașov. Am fost la singurul interviu de angajare din viața mea 🙂 După fiecare întrebare clasică, de genul Unde te vezi peste 5 ani?, reveneau la întrebările Sigur nu te urmăresc autoritățile? De ce ai vrea să te angajezi când ai un business? Așa am luat decizia să deschidem o grădiniță la Cluj, că doar asta știu să fac.

Ca să nu am regrete, în paralel deschideam și a doua grădi din Brașov pentru că aveam deja listă de așteptare. În afară de faptul că a fost îngrozitor de greu de gestionat situația (aveam 25 de ani, inconștiență maximă), vedeam în permanență diferențele între orașe. Obiectivă fiind acum, îmi dau seama că încă nu înțeleg multe din comportamentele clujenilor și că există multe diferențe „culturale” între cele două orașe. De la leagăn=hintă și Nu intru să văd grădinița că nu îmi place cum arată fațada casei, la piața muncii plină de oameni tineri și nestatornici.

La 5 luni după ce am deschis grădinița, o mămică-clientă și-a deschis și ea grădiniță. S-a dus la tâmplarul nostru și a zis „Vreau mobilier la fel”, s-a dus în parcul din cartier și a zis că am luat amendă de 7000lei de la DSP, s-a dus la farmacia din cartier și a zis că dăm faliment, s-a dus pe forumuri online și a scris urât despre noi. În tot acest timp, își aducea copiii la noi la grădiniță. A fost foarte greu pentru mine să realizez că oamenii pot fi așa răi, dar tot atunci am descoperit ce super-oameni sunt o parte din clienții pe care îi aveam. Pentru business, povestea asta a fost foarte dură pentru că au plecat și o parte din copii. Ce sfat am primit de la un antreprenor de succes? „Bagi mâna în jeb și mergi mai departe”. Am aflat atunci că jeb înseamnă buzunar 🙂 și că orice șut în fund poate fi un pas înainte.

Au urmat 4 ani în care în aproape fiecare săptămână am făcut naveta Cluj – Brașov. 4 ani în care am învățat multe (despre viață, despre business, despre mine, despre Cluj) și am cunoscut oameni foarte faini.

Am mai avut o mămică-clientă care și-a dat seama că își dorește grădiniță. De data asta, nu au mai plecat copii, însă au plecat angajați, oameni cu care credeam că sunt prietenă. Culmea coincidenței, imediat după, am primit controale de la toate instituțiile. Pe homepageul siteului lor au poză din grădinița mea, grupele aveau aceleași denumiri ca ale noastre, am aflat ulterior că până și meniul era scris cu aceleași fonturi și în același format cu al nostru.

Deși am avut tendința să mă simt năpăstuită de soartă, am ajuns să mă simt sursă de inspirație și muză 🙂

A urmat Lucky number 3: o mămică-clientă care îmi devenise prietenă tare bună. După cei 4 ani luasem decizia să mutăm sediul familiei la Brașov. Ea a preluat grădinița, împreună cu o altă bună prietenă pe care mi-a dat-o Clujul. Așa că, fix acum 3 ani, am lăsat grădinița, casa, Clujul și am luat drumul Brașovului.

Un rezumat din-ăla out of the box ar suna cam așa: pentru că Mihai și-a invitat colega de facultate la Cluj, 5 femei au grădinițe, 2 oameni s-au căsătorit, un clujean s-a mutat la Brașov 🙂

Ce am învățat / primit? Mi-am dat seama că nu vreau să fiu manager ci vreau partea educațională, cele 8 ore de navetă săptămânală au construit o relație, iar Clujul este minunat când ești turist. Sună mai simplu și mai înțelept decât a fost. Mi-au trebuit totuși 3 ani și o vizită reușită la Cluj (cu gașca de Cluj, cu socrii simpatici, cu prieteni de la grădi) să văd lucrurile așa, dar vorba clujenilor… D-apăi undie atâta grabă?** 🙂

*Ghio stătea la autostop. Îl ia o căruță. Ghio întreabă Departe-i Clujul? Căruțașul răspunde Apăi nu-i departe. Peste vreo oră Ghio întreabă Departe-i Clujul? Căruțașul răspunde Apăi nu-i așe departe. După vreo 2 ore Ghio întreabă Departe-i Clujul? Căruțașul răspunde Apăi amu’ îi departe.

**Tribunal, divorț, judecătorul zice soțului: Domnule, văd că motivul divorțului este faptul că după 2 ani de căsătorie, voi încă nu ați făcut dragoste. Care-i baiul? Nu poți, nu vrei sau nu știi? Bărbatul zice: Domnule judecător, de putut pot, de vrut vreau, de știut știu… d-apăi nu văd undie atâta grabă.

De-aici, ai Clujul la picioare 😉