La clasa întâi în Elveţia

M-am trezit după o noapte zbuciumată cu tare multe emoții. Parcă mergeam prima dată în clasa întâi 🙂

Mi-am pus fusta preferată și bocancii roz, mi-am luat pachetul pregătit de draga mea gazdă, Ozana, și am pornit amândouă spre școală. Ozana, colega mea de liceu, stabilită în Elveția, mă conducea la școală 🙂 Am plecat deodată cu băiatul ei, Marc. Marc se ducea singur la grădiniță. Mda, despre asta, în următoarea postare. Am mers pe jos vreo 10 minute, timp în care ne tot petreceam cu copiii care mergeau la grădiniță sau la școală SINGURI. După culoarea vestei reflectorizante știai dacă merg la școală sau la grădiniță. Unii erau pe jos, alții pe trotinete sau pe biciclete. Magie. Sau normalitate.

Pe măsură ce mă apropiam de școală, emoțiile creșteau. Pe coridor, ne-a întâmpinat domnul învățător. Era acolo să-i întâmpine pe copii. Dădea noroc cu fiecare, zâmbindu-le cald și întrebându-i ce fac. M-am îndrăgostit de el instant. Copiii își luau papucii de interior și intrau liniștiți în clasă.

Din ultima bancă, am asistat la cele mai minunate ore de școală din viața mea.

Program

Școala începe la 8:00. Au pauză de la 9:40 la 10:00 și termină la 11:40. Deci da, stau atenți 100 de minute, nu doar 50.

În afară de orele cu învățătorul, săptămânal au oră cu profesor de muzică, oră cu profesor de lucru manual și ore de înot la care învățătorul primește un asistent.

Spațiul

În clădire își desfășurau orele clasele I-VIII, câte 2 din fiecare nivel. În curte, aveau parcare pentru biciclete, cu rasteluri, și o parcare pentru triciclete. Tot în curte aveau o zonă cu iarbă pe care se jucau cu mingea, niște bare pentru cățărat, o zonă cu beton în care s-au jucat cu coarda, niște bolovani pe care stăteau/se cățărau, picioroange 🙂

Ora de muzică la care am asistat a avut loc în demisol, într-o sală mai mică.

Sala de clasă e foooarte primitoare, deși aglomerată, e tare ordonată. Nu știu cum reușesc elevețienii ăștia să le așeze frumos chiar dacă sunt multe.

Au bănci de câte 2 locuri. Fiecare copil are în bancă câte o cutie de plastic pentru rechizite (penar, foarfecă, lipici și altele).

Mi-a plăcut tare mult că aveau în fața clasei 4 băncuțe așezate într-un pătrat, pentru a lucra pe grupuri.

Sunt max 20 de copii într-o clasă! În ziua în care am fost eu erau 16. 16 copii!

Activități

Au început ziua cu prezența (le-a spus motivele absenței colegilor). Le-a povestit despre mine, iar apoi despre planul activităților din ziua respectivă.

Am asistat la lecție de matematică, ora de muzică, citire (fabulos mod de a înțele scrisul și cititul) și o poveste combinată cu lucru manual.

Matematică

Au început cu o activitate în cerc, pe băncuțele din fața clasei. Învățau despre > sau < cu două zaruri mari cu câte 10 fețe. Păreau că repetă. Au urmat niște exerciții la tablă și lucru individual. Apoi o activitate pe grupuri. Un grup avea ceva de lucru în caiet, un grup s-a dus în față, pe băncuțe pentru a lucra cu învățătorul. În fiecare bancă era câte un copil din grupul roșu și unul din grupul albastru, lucru marcat și pe fiecare bancă, în dreptul fiecărui copil existând un suport roșu/albastru.

Citire

Ce credeți că sunt fețele astea? Ia pronunțați câte un sunet uitându-vă în oglindă! Exact! Hai să înțelegem literele! Copiii ăștia știau după 2-3 luni de școală să (tran)scrie orice cuvânt. E foarte intuitivă metoda. M-am prins repede să citesc 🙂

Câte un copil ieșea la tablă să scrie cu fețișoarele cuvântul dictat de învățător. Cei din bancă îl scriau cu propriul set. Tare le-a mai plăcut.

Muzică

După pauză, copiii au fost împărțiți în 2 grupuri. Un grup a rămas în clasă pentru următoarea activitate cu domnul învățător, iar un grup a participat la ora de muzică. Apoi au făcut schimb. Mda, activitate cu 8 copii. Fără triș. Nu știu de ce mi-a trecut prin cap ideea că puteau să facă o singură tură, în timp ce celălalt cadru didactic făcea niște hârtii :p

A fost o oră de muzică atât de drăguță! Foarte dinamică, deloc plictisitoare.

Au început cu un cântecel cu Bună dimineața! Profa le desena pe spate un simbol în timp ce cânta, iar ei îl desenau pe o hârtie de calc. La final, au suprapus foile tuturor și le-a ieșit un soare.

Au cântat cântecelul zicând Bună dimineața! în mai multe limbi (erau mulți emigranți, deci am învățat în limba fiecăruia, inclusiv română dacă tot eram și eu), acompaniați de profă la vioară.

Au dansat pe diverse melodii cântate de profă la vioară.

Au cântat cântecelul nou la ukulele. Fiecare copil a zdrăngănit!

Au inventat un dans pentru noul cântec. Fiecare copil a contribuit cu câte o mișcare.

Au cântat câteva cântecele pe care le știau, acompaniați de profă la chitară.

45 de minute magice.

Teme pentru acasă

Primesc câteodată cei care sunt mai înceți, rareori toți, maxim o oră / zi.

Despre greșeli

În caz că un copil greșea răspunsul la o întrebare pusă cu voce tare, era rugat (calm și cald) să se mai gândească.

În caz că un copil făcea o greșeală pe caiet, aceasta era subliniată cu un punct cu creionul. Punctul ajungea să devină bifă când copilul înțelegea greșeala și o corecta, iar pagina corectată primea o ștampilă care însemna că totul e în regulă. În caz că nu avea ștampila, copilul căuta punctul.

Ordine și disciplină

Așa- i că pare să aibă sens negativ? Ei bine, în clasă era ordine și disciplină. Cât se poate de pozitivă, fără frică, dar cu înțeles rolul pe care îl are școala și motivul pentru care copiii sunt acolo. Cred că percepția asta a copiilor depinde în egală măsură de părinte, nu doar de învățător. Disciplina pe care am văzut-o era auto-disciplină și are din nou mare legătură cu ce se întâmplă acasă. Era combinată cu responsabilitate și cu independență. Vă reamintesc că copiii merg singuri la grădiniță și la școală, că își lasă tricicleta/bicicleta la locul ei, că au ordine în bănci. Dar asta e o discuție luuuungă 🙂

Relația învățător-copii

Foarte mult mi-a plăcut combinația de blândețe cu fermitate. Cred că gesturi mărunte precum datul mâinii dimineața și la plecare îi apropie tare mult pe copii de dascăl. Cred că activitățile dinamice îi fac pe copii să se implice, deci să le placă, deci să îl respecte pe omul din fața lor, fără să se teamă de el.

Mai cred că bărbații pot fi foarte buni în educație la vârste fragede. Îmi pare tare rău că în România avem atât de puțini educatori și învățători. Cred că mă voi duce la grădi și îi voi convinge pe băieți să se joace de-a grădinița și de-a școala 😉

A fost o zi minunată, cu emoții de toate felurile. M-am bucurat de fiecare minut petrecut în bancă, am luat notițe, am admirat, am oftat, am învățat. Am plecat de-acolo cu furie și cu ciudă. Pare atât de simplu și de normal ce se întâmplă acolo și totuși atât de departe de ce se întâmplă aici. Și mă simt tare neputincioasă, de-aici vine ciuda. În egală măsură sunt optimistă, am plecat cu niște idei ușor de implementat, cu drag de proiectul meu cu umblatul prin școli și cu mii de mulțumiri Ozanei că a făcut povestea asta posibilă.