Irlanda partea 1: Cork Worlds

BBU C. Teoretic Babes-Bolyai University echipa C. Practic Bughi si Benga, observati de Urzica Daiana, Cuplul de debateri ruginiti, legendele debate-ului romanesc, dinozaurii hotarati sa castige mondialele de la Cork, Irlanda.

Capitolul 1: Drumul pana la Mondiale

Totul a inceput acum cateva luni cand Bughi si-a readus aminte ca nu a castigat niciun campionat mondial de debate. Ce inseamna o cariera de debate fara participare macar la un asemenea eveniment? Nimic. De-aici si pana la inscrierea la Mondiale… au fost doi pasi: 1. convins Daiana ca scufundarile in Marea Rosie nu sunt nici pe departe ce ar putea fi Campionatul Mondial de Debate in minunatul oras Cork; 2. gasit si convins co-echipier. Dl Florin Benga a fost foarte incantat de idee inca de la inceput (nu stim daca pe parcurs i-a mai trecut :)).
Si-am pornit spre Cork. Benga a plecat inca din 24 decembrie, cu oprire in orasul natal si cu
intregit echipa la Cluj Napoca.
La Cluj, prietenii au venit sa-i incurajeze, sa le dea sfaturi si sa bea in cinstea lor. Si pentru a-i pregati pentru campionat, le-am dat sa bea berea campionilor 🙂

A urmat drumul spre Budapesta cu intreaga delegatie a BBU: arbitrii Emil Mesaros si Mircea Gherlea, campionii europeni Dan si Nico, Ioana Cristea (al carei obiectiv principal stabilit pentru Mondiale a fost sa ocupe un loc mai bun decat Bughi) si Radu Neag aka mini-Me aka Anaconda, Nelly si Octav (deghizati in studenti de CEU). Am fost grupul galagios din autocarul cu numarul de inmatriculare CJ-63-DIK :). Nesuferitii aia care vorbesc tare, fac glume si rad intr-una.
Cel mai tare a fost Emil, care s-a lasat foarte usor convins sa coboare din autocar, in Vama,
cu mainile ridicate. A omis sa se puna in genunchi
ca altfel castiga fabuloasa suma de 200 RON
oferita de Dan pentru asemenea curaj.

Ajunsi in Budapesta la aeroport, domnii profesori cum i-am numit (adica Emil si Mircea) s-au auto-segregat de grup, din motive inca necunoscute. Au mancat la alta masa decat noi, s-au cazat cand am ajuns in Dublin spre deosebire de noi, napastuitii care ne-am petrecut noaptea in aeroport :), ei au ales trenul, noi autocarul, iar la Cork au fost cazati la alt hotel decat noi. A fost exact ca in excursiile din liceu 🙂 Le-a trecut pe parcurs si ni s-au realaturat, so „Happy happy joy joy…”
Asadar, dupa 26 de ore (Benga, dupa 3 zile) si 3 mijloace de transport am ajuns in minunatul, mirificul, mirobolantul orasel Cork.

Capitolul 2: BBUC la cork worls 2009

Ziua 1: Briefing. Concluzia: „parca totusi se joaca un alt fel de debate decat ala pe care il stim noi. Dar astia nu-s cine stie ce. Ii batem pe toti. Jucam finala…”
Ziua 2: Runde
Dupa un mic dejun copios, am pornit voiosi spre campus, locul de desfasurare a competitiei.
Baietii, foarte increzatori si foarte porniti sa ia cupa. Vezi poza alaturata.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=04854XqcfCY&hl=en_US&fs=1&rel=0&color1=0x234900&color2=0x4e9e00]

Runda 1: BBUC – Opening Opposition; Belgrad, Illinois, Erasmus. Motiunea: This house would ban all forms of gambling. Spre fericirea lui Florin, s-a vorbit despre banci si criza. Au dat jos un mini-strat de rugina si au facut debate. Aia de la Belgrad (pe unul il chema Milan :)) – varza, americanii – foarte americani, iar tipa foarte suparata ca e criza si ca nu a putut face shopping de Craciun, iar olandezii foarte coerenti. Se asteptau la locul 2 (olandezii au fost totusi mai buni).
Rezultatul: locul 3. Feed-back-ul de la arbitra sefa: „as putea sa stau sa va ascult toata ziua, dar…” nu faceti ce trebuie. Dupa cateva semne de intrebare si un vag sentiment de nedreptate, i-am consolat ca au castigat cu Milan 🙂 si am trecut mai departe.
Runda 2: BBUC – Opening Government; Chinese Uni of Hong Kong; Dalhousie si Queen’s Uni. Motiune: This house would fire the senior managements of all corporations which receive government bailouts. Fara sa stea pe ganduri, i-au dat afara pe toti managerii :0) si s-au asteptat la un binemeritat loc 1, hai poaaaate 2. Inainte de rezultate au facut cunostinta cu o parte dintre concurenti. Una din tipele chinezoaice (nu cea despre care Benga a crezut aprope tot meciul ca este baiat) era foarte suparata ca i-au gresit organizatorii varsta de pe „accreditation”: nu este under 18, ca ea a implinit deja 18 ani :)))))))))))). Mda… astia chiar sunt studenti :)))))))))))))))
Rezultatul: locul 3. De data asta cu semnul mirarii si un sentiment agravat de nedreptate.
Runda 3: BBUC – Closing Government; Univ of Spilt, Univ of Moscow si niste canadieni. Motiune: ceva cu soldatii si dreptul lor de a da in judecata guvernul pentru neglijenta (deja eram un pic satula asa ca nu mai aveam chef sa scriu motiuni sau alte detalii). Au inceput croatii cu o engleza de balta, o incoerenta ciudata si un plan de kkt. Au urmat rusii. Rusoaica nu era ce trebuia sa fie o rusoaica, in schimb era o mica mare comunista in devenire. Au venit baietii mei 🙂 cu un caz destul de bine construit, un pic destructurati doar. Si au inchis canadienii. Sincer, chiar si eu ma asteptam la un locul 2, iar ei… nu mai zic, ca de… orgoliul e la el acasa. Dar, arbitra, care si-a tot frecat parul lasciv in timpul meciului nu a fost de aceeasi parere, asa ca le-a dat locul 4.
Total: 2 puncte. Naspa zi. Sa vezi si sa nu crezi… gros stratul de rugina 🙂 In plus, niste meciuri de pregatire chiar nu le-ar fi prins rau. Astia chiar fac alt fel de debate, astia chiar vad diferit lucrurile.

Toate echipele de la Cluj, dupa o zi intreaga de debate

Ziua 3: Rundele 4, 5 si 6
Avand in vedere evolutia nu foarte spectaculoasa a echipei, m-am hotarat sa aleg shoppingul in favoarea debate-ului.
Insa, se pare ca am ratat un meci foarte interesant intre BBU C si BBU B, adica un meci cu Ioana si Neag. Au debate-at despre segregarea religioasa din scolile din Irlanda de Nord. Ioana cu Neag au luat locul 1, iar Bughi cu Benga locul 4. Il intreb pe Bughi ce imi poate spune despre meci… „Am pierdut ca prostii”. Incerc sa scot cu clestele cuvinte de la el… „I-a dat Neag lu’ Benga „Shame!!!””. Alte detalii n-am. Mda… nasoala treaba cu orgoliul asta. Ma bucur pentru Ioana ca si-a atins obiectivul, desi la un moment dat se gandise ca nu e un obiectiv tocmai tangibil.

Runda 6 au jucat-o, printre altii, cu Tokai Uni – nu are legatura cu vinurile unguresti, ci este o echipa de japonezi care depuneau eforturi mai mult decat considerabile sa vorbeasca lb engleza, motiv pentru care isi incepeau aproape fiecare propozitie cu „So…” (pronuntat ca in lb romana).
Au terminat ziua cu inca 2 puncte.

Ziua 4: Rundele 7, 8 si 9
Se pare ca Tokai si japonezul zis si SoSo au devenit blestemul echipei BBUC, deoarece rundele 7 si 9 le-au jucat iar cu ei. Si pentru ca-s baieti destepti si pentru ca niciodata nu-i prea tarziu, asemenea Pasarii Phoenix bla bla bla… BBUC a inviat din cenusa (pentru cunoscatori: nu a lu’ Emil) si a terminat pe locul 1 doua din cele 3 meciuri din ultima zi, totalizand 6 puncte astronomice.

Poza cu SoSo

De fapt in ultima zi nu au fost date rezultate. Totul s-a tinut secret pana dupa miezul noptii, adica pana in anul 2009. Asadar, am aflat in noaptea de Revelion ca BBUC nu a trecut de rundele preliminarii. Dupa petrecere ne-am intors in camere sa bem. Sa bem in cinstea campionilor. Pardon asta era celalalt discurs :))))))))).
Si pentru ca nu-i puteam lasa asa suparati si pentru ca erau atat de convinsi ca se vor intoarce cu cupa acasa… Le-am dat cupe… si nu oricum, ci in ropote de aplauze si cu imnul Romaniei cantat cu multa maiestrie de delegatia Romaniei.
BBU C, adica Bughi si Benga si-au primit bine-meritatele cupe pentru „Rugina fara limite”.

 

 

 

 

 

 

 

 

Aceste comentarii rautacioase s-au dorit inca de la inceput a fi pline de venin :))))) Puteam mai mult. Inca nu stiu ce m-a retinut :0).
Dedic partea aceasta de blog cuvantului ORGÓLIU, orgolii, s.n. Părere foarte bună, adesea exagerată şi nejustificată, despre sine însuşi, despre valoarea şi importanţa sa socială; îngâmfare, vanitate, suficienţă, trufie. – Din it. orgoglio. Cf. fr. o r g u e i l.
Orice asociere a definitiei cu realitatea sau cu persoane cunoscute nu este pur intamplatoare.

Capitolul 3: Adevaratul debate

Adica cel jucat de Nico si Dan, cel actual, cel care a contat la Cork Worlds 2009.
Desi nu a pornit in tromba, BBU A si-a revenit foarte repede si ne-a fericit in noaptea de Rev cu vestea ca s-a calificat in semi-finale. Printre peste 1000 de oameni din 41 de tari de pe tot globul m-am simtit foarte mandra ca-s romanca (situatie mult prea rar intalnita). Dupa ceva peripetii, au jucat semi-finala. Cu nemti si cu evrei 🙂

Foarte draguta sala in care au jucat. Da, langa Dan e Nico. Are caciula lui Neag in cap, d’aia arata ca un copil. Au scos-o astia de la dus ca sa poata incepe meciul mai repede :0)
Dupa ceva emotii si un pic de asteptare… am aflat: s-au calificat in finala. Si au jucat-o exceptional (parerea mea, de necunoscator :)).

Iar in cadrul super-galei de final, cu multeeeeeeeee emotii, dar cu incredere in ei, am mai aplaudat o data BBU. Sunt campioni mondiali. Au luat cupa. Pe aia adevarata. Felicitari!!!
Pentru cateva poze si pareri, avem articol in Cotodianul.
Si mai astept niste poze de la Mirciu.

Capitolul 4: Emil

Desi poate unii nu ar fi de acord, m-am hotarat sa-i dedic un capitol intreg lui Emil.
Aflasem ca a racit. Umblase foarte dezbracat printr-un oras cu o clima nu foarte blanda 🙂
M-am trezit intr-o dimineata cu cateva missed calls de la Cristi si Oana. Am sunat inapoi. M-au rugat sa ma duc pana la Emil sa vad ce face. Sa-i duc niste spirt si niste ceai. M-am dus. Cu cana smechera pentru ceai (hotelul nostru avea asa ceva, al lor nu), cu ceaiuri, zahar, banane si spirt. Am ajuns la Emil care bolea saracu’ de numa’-numa’. I-am facut ceai, i-am facut frectie cu spirt (trebuie sa recunosc ca am facut un efort considerabil si a fost un exercitiu greu pentru mine treaba cu frectia cu spirt, chiar daca Emil imi explica ca ar fi mai bine sa-mi imaginez ca-i Bughi), i-am pus comprese reci si l-am lasat dormind. Chiar ma simteam mai buna :))). Ajung in campus si incep astia sa arunce cu bolovani in mine… Am rezistat cu indarjire. Ma hotarasc sa merg la un meci al BBU A, cand imi suna telefonul. Emil: „Mi-am spart termometrul. Nu poti sa-mi aduci altul?”. In hohote de ras (nu al meu, al lor) am plecat inapoi la Emil. Nimeni nu m-a inteles.
A venit New Year’s Eve. Ne-am gandit cu totii la Emil, asa ca am hotarat sa mergem inainte de petrecere sa trecem in anul nou (dupa ora Romaniei) impreuna cu Emil. Ne-a intampinat nu foarte prietenos, cu un slap in mana ridicat la noi. Iar de-aici a inceput distractia. Cu foarte putina empatie si intelegere pentru el, au facut astia la glumite… Au hotarat ca mai bine il incineram, ca punem cenusa intr-un pahar de Starbucks Tall :))))….. I-au povestit de SoSo: so… so… so… s-o dus Emil :))))) Numa’ din astea. Dupa cum se vede si in poze, toata lumea s-a cocosat de ras (la propriu). Mai putin Emil. Si mai mult Bughi.

Dupa „La multi ani!” si sampanie, l-am lasat pe Emil in durerea lui si am plecat sa petrecem.

N-au trecut doua zile si… surpriza… S-a intors roata. Bughi s-a imbolnavit (aceleasi simptome ca si Emil), iar Emil a venit la capataiul lui Bughi. Cu spirt, termometru, ceai si medicamente.
N-a mai venit toata lumea sa rada pentru ca toti erau mai mult sau mai putin raciti.
Eu am avut noroc ca mi-a fost rasplatita bunatatea pe care i-am aratat-o lui Emil :0), iar Florin a avut noroc cu faraonii. In rest, clima din Cork a facut ravagii.

Si pentru ca situatia se agrava, iar treaba cu paharele Sturbucks nu era foarte sigura, am gasit impreuna cu Radu si cu Florin o casa pentru Emil si Bughi. Doar ca n-am inteles de ce nu are usile colorate :0)))))

Dar totul e bine cand se termina. Pardon, cand se termina cu bine.
Asa ca Emil si-a revenit complet. Ne-a invatat despre positivity si ne-a invatat un cantecel: happy happy joy joy… La fel si Bughi. Si am pornit prin Irlanda… Revenim cu detalii.

Capitolul 5: Despre Cork

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=WWTYt_-jafg&hl=en_US&fs=1&rel=0&color1=0x234900&color2=0x4e9e00]

Un oras cochet, pe gustul meu, cu un centru dragut, cu multe ceasuri, cu case colorate, cu usi colorate, cu River Lee, cu restaurante dragute, cu un campus superb, cu magazine cu reduceri 🙂

Asta (adica cea turcoaz) e casa mea din Cork 🙂
La parter are un Travel Shop 😉

 

 

Ceasul meu din Cork
Ai crede ca pe partea cealalta este normal. Nu-i. E la fel 🙂

 

 

 

Pentru mai multe poze cu Cork facute de mine, vezi link-ul de la sfarsit 😉

Capitolul 6: Evenimente, distractie si irlandezi

In fiecare seara avea loc cate un social event. Unele au fost mai interesante, altele mai putin interesante, pe unele le-am ratat…

Top 3:

New Year’s Eve: 3 sali diferite, muzica diferita, atmosfera ok.
La miezul noptii ne-am strans toti in aceeasi sala, am numarat in engleza, am cantat ceva… foarte dragut a fost. Dar sa nu uitam ca eram la Cork pentru debate, asa ca soon dupa ora 00:00 au inceput astia sa dea rezultatele si echipele calificate. A inceput un haos total in care fiecare tara canta cate ceva. Noi am inceput cu imnul si am dat-o repede pe „Un elefant se legana…”

Am baut putin, am dansat putin, am admirat jamaicanii si jamaicancele, si-au facut astia poze cu cunoscutii… Iar la 2:00 s-a terminat.

 

Irish Night: pub irlandez, Old Oak pe numele lui, bere, debateri, dar si irlandezi.
Nu stiu cum, dar la un moment dat am ramas doar cu maestrul Benga in pub. In jurul nostru numai irlandezi… care stiau sa se distreze. In foarte scurt timp ne-am imprietenit cu familia O’Roger :0))) Sot si sotie, casatoriti de douazecisiceva de ani, avusesera o inmormantare in ziua aia, de’aia erau beti. De suparare. Cand au auzit ca suntem romani, ne-au facut cinste cu doua randuri de beri. Da, am baut bere prima oara in viata mea. Dar asta era buna. Mr O’Roger ne tot pupa si imbratisa si ne explica cat de fucking gorgeous suntem. Adica asta imi spunea mie, lu’ Florin nu stiu ce ii zicea la ureche 😉
La un moment dat, in difuzoare, mare hit mare, Ozone si Dragostea din tei… Ne-a golit repede Mrs O’Roger o sticla de bere si ne-a dat-o s-o folosim pe post de microfon ca sa le cantam dragostea din tei. Ne fluiera asta si ne aclama… niste vedete ce eram… numa’ noi stim :0))))))
Super-muzica, super-atmosfera, super-irlandezi…
La 2:00 se opreste muzica in Irlanda. Un fel de „Gata! Carati-va acasa!” Asa ca la 2:00 toata lumea e pe strazi. Foarte misto. Un fel de after-party…
Ultima seara: Black Tie, City Hall, finala, muzica irlandeza (de Lord of the Rings), dans irlandez (de Lord of the Dance), premierea (inca o data felicitari pentru Nico si Dan), un bal nereusit si inca o seara in pub. In acelasi pub, aceeasi distractie. De data asta l-au agatat doar pe Florin :0). O irlandeza pur-sange la vreo 90 kg, foarte hotarata… A scapat relativ ieftin, i-a spus tipei ca eu sunt his future wife 🙂 L-a mai filat putin si apoi l-a lasat in pace.
Iar la 2:00 gata. In strada, cu noi.
Dar… La 2 noaptea… in strada… Cork-ul e minunat…

Capitolul 7: Va urma?
Mi-a placut foarte tare. Nu mai sunt suparata ca n-am fost la scufundari :0)
Ce va urma? Nu stiu daca chiar vreau sa schimb lumea (sa promovez debate-ul in Ro) sau daca imi va trece in doua saptamani. Nu stiu daca BBUC vrea la Koc, Turcia (la mondialele de anul urmator) sau in Botswana (peste doi ani). Sau daca facem mondialele in Romania. De fapt nu stiu daca va urma…
Stiu doar ca I’m fucking gorgeous :0) si ca mai am poze de la Cork aici.

That’s all, folks!