În perioada asta îmi vine să împărtășesc chestii care la…
11 saptamani de vacanta
Au trecut 8 luni și 3 zile de când ne-am intors. Până acum nu am putut scrie despre asta, nu m-am prea uitat la poze. Era totul prea proaspăt și, intr-un fel ciudat, dureros. Acum, că incepe totul să pălească, incerc să mi le așez pe rând, frumos, in sertărașe.
Am rămas fără visul visurilor… pentru că mi l-am implinit 🙂
N-am stat in vacanță 1 an, dar am stat 2 luni și-un pic in America de Sud mult visată. A fost peste orice așteptare, a fost magic, life changing, deosebit, extraordinar, miraculos, altceva.
Mi-e dor cum nu mi-a fost niciodată. Mi-e dor de Daiana aia, de stilul ăla de viață, de recunoștința cu care mă trezeam in fiecare dimineață, de creierul resetat și deschis la orice, de grijile pe care le aveam, de locurile pe care le-am văzut, de oamenii pe care i-am intâlnit, de bucurii și descoperiri zilnice.
Nu a fost prima oară când am ieșit din țară :), ba chiar mă pot lăuda cu destul de multe locuri vizitate. Cu toate astea, această vacanță a fost cu totul diferită de orice am trăit până acum. Motivul? Durata.
După 2-3 săptămâni in care incă eram conectați la viața noastră din România, am devenit alți Noi. Niște noi vii. Totul s-a schimbat.
Am inceput in Punta Cana, Republica Dominicană. All inclusive, gașcă mare, nuntă, distracție, palmieri și plajă, in luna decembrie. Am continuat cu Peru: Lima, Cuzco, Valea Sacră și Machu Picchu, junglă, Lacul Titicaca, Paracas. 2 săptămâni, trezit și la 2-3 dimineața, aventură, cultură diferită de tot ce am intâlnit până acum. Buenos Aires, 2 săptămâni. Apartament inchiriat, vită argentiniană, flan și dulce de leche, cursuri de tango. Ne-am prins că de fapt suntem in mai multe vacante consecutive, total diferite ca experiențe. Vacanța numărul 4: Patagonia și Iguazu, 3 săptămâni. Munți, ferry in Chile, ghețari, din nou munți, Ushuaia (cel mai sudic oraș din lume), delfini, balene, pinguini, cascade și papagali. Vacanța numărul 5: Brazilia, 3 săptămâni. Plajă, altfel de plajă, sandboarding, churrasco, 30 de ani impliniți, super-oameni, Rio de Janeiro, 41 de grade in luna februarie.
Ințelepciuni dobândite?
1. Un copil râde de sute de ori pe zi, invață lucruri noi zilnic, experimentează, se supără, dar ii trece ușor și repede. Noi, adulții (și eu incă sunt puțin retardată :)), uităm să ne bucurăm de lucruri mărunte, dar facem ca toate lucrurile care nu contează să ne supere, uităm să experimentăm, ba dimpotrivă suntem reticenți la schimbări și la nou. Cred că in vacanța asta am fost mai mult copii și mai puțin oameni mari.
2. Mi-ar plăcea să fac doar lucruri care contează in fiecare zi. De fapt, mi-am promis când m-am intors că totul va fi diferit. Că voi continua să mă bucur de zeci de ori pe zi, că voi face milioane de chestii pe care să le povestesc la nepoți. Nu-mi iese 🙁 Voi insista totuși.
3. Trebuie făcută o nebunie din asta măcar o dată la 7 ani 😉
Mă așteptam să mă incarce vacanța asta, să mă uit la poze, să mă fericesc și să trăiesc din ea măcar un an. Când colo, de câte ori mă uit la poze, ascult melodii care imi amintesc de ceea ce mi s-a intâmplat, mă apucă o jaaaaale.
De-aia nici nu am putut scrie postul ăsta; in plus, nu reușeam până acum să imi explic jalea asta, nu avea sens. Dar da… mi-e dor de mine de-acolo.
Ca atare, când mă fac mare, mă fac explorator 🙂
This Post Has 0 Comments