Mi Buenos Aires querido

Acum fix un an aterizam pentru a doua oară la Buenos Aires, cu așteptări mărețe, cu pofte culinare de indeplinit și cu Bughi. Prima oară am fost in 2002, am stat pentru câteva zile și am avut-o gazdă și ghid pe prietena mea, Corina. Nu apucasem să imi fac o impresie prea clară, dar aveam ceva amintiri, ceva imagini cu locuri vizitate și o listă de bifat. Voiam neapărat să facem cursuri de tango, să mâncăm vită bună și empanadas și să ne odihnim după vacanța plină de aventură din Peru.
Ne-am inchiriat un apartament in cartierul San Telmo, cartierul boem, plin de artiști al orașului. Culmea coincidenței, apartamentul era pe Str Peru. Inițial ne-am gândit să stăm vreo 3-4 săptămâni in Buenos Aires pentru a avea timp suficient de cursuri de spaniolă și de tango. Când ne-am reconfigurat vacanța și am hotărât să vedem și să facem mai multe, am rămas la 10 zile de Buenos Aires. In cele din urmă, am stat 2 săptămâni.
Am inceput cu lucruri administrative: găsit spălătorie, hartă, cină cu Tango, cumpărături din piață etc. După prima raită prin cartier ne-am prins că este fix genul nostru de oraș – am găsit restaurante și cafenele chic, magazine cu hăinuțe drăguțe, tango pe stradă, agitație, oameni frumoși.
In primul rând, am observat diferențele dintre Peru și Argentina – oamenii mult mai europeni, atât ca infățișare cât și ca atitudine, orașul mai bine definit, spaniola diferită de cea din Peru (cea argentiniană are un accent italienesc, puțin isteric :)), prețurile mai mari. Când am fost in 2002, Argentina era in plină criză financiară, totul era nesimțit de ieftin. Acum, deși America de Sud are reputație de continent ieftin, Argentina este undeva peste România la prețurile serviciilor (restaurante, cazare etc).
Pentru că știam că avem suficient timp să vizităm orașul pe-ndelete, ne-am făcut un program tare lejer. In principiu, vizitam cam un cartier pe zi.
San Telmo e plin de magazine cu hăinuțe, gentuțe și bijuterii făcute de mici designeri. Fooooarte draguțe, ieftine, dar prea multe pentru bagajul meu limitat. E plin și cu galerii de artă. Duminica mare parte din cartier devine un fel de târg cu o atmosferă excelentă.
Recoleta este cartierul select. Am dat și noi o tură de cimitir faimos, poposind la mormântul Evitei. Lângă cimitir e o mare zonă cu iarbă pe care nu doar că poți să o calci, dar poți să stai culcat pe ea, alături de oameni care iși savurează mate și stau de povești.
Puerto Madero este cartierul nou, pe malul Rio de la Plata. Blocuri cu sticlă și restaurante fancy.
Boca este cartierul sărac și colorat, portul in care s-au stabilit italienii emigrați. Din lipsă de bani, și-au colorat casele in toate culorile, motiv pentru care zona centrală și turistică a cartierului arată foarte drăguț. La un moment dat, pe la 7 seara, se inchide absolut totul, turiștii dispar și brusc parcă nu te mai simți prea safe.
Revelionul l-am făcut in Plaza Dorrego, in San Telmo, in rochiță, cu muzică bună și o atmosferă… 😀 (rânjet tâmp și nostalgic).
Bineințeles că nu am ratat cina cu show de tango pentru turiști. Am găsit un restaurant vechi, cu tradiție, Taconeando, unde i-am cunoscut pe doi dintre dansatori, pe Pelin și pe Miguel, care ne-au devenit instructori 🙂 Tango mi se pare de departe cel mai sexy stil de dans, dar și cel mai jucăuș. Este foarte multă improvizație, nu are rigiditatea dansurilor de societate și are poveste. Pelin și Miguel ne-au invățat pașii de bază, ne-au povestit despre tango, despre muzică, despre mate, despre Buenos Aires. Mergeam in fiecare zi fie la Taconeando, fie la ei acasă. Unde mai pui că sunt și frumoși amândoi 🙂 El era profesorul principal și ne povestea in spaniolă, iar ea ne traducea. In ultima seară, ne-au dus la milonga, un fel de discotecă in care se dansează doar tango. Se dansează calupuri de câte 4 melodii cu același partener, iar intre melodii, cam un minut toată lumea povestește, se cunoaște. Oameni de toate vârstele și toate culorile, nimic turistic, doar poveste 🙂 In Buenos Aires, asculți tango, vezi tango, respiri tango. Noi nu am făcut excepție, așa că și pentru noi Buenos Aires a insemnat muuuuult tango.
A mai insemnat mâncare bună tare: empanadas, flan, dulce de leche, fructe super-bune, roșiile cele mai bune și nelipsita, delicioasa, faimoasa, miraculoasa vită argentiniană. Cea mai bună vită am găsit-o la o cârciumă (restaurant e prea mult spus), El Desnivel, pe Str Defensa. Odată descoperită, nu am mai experimentat alte vite 🙂
Credeam că bătălia dintre orașe se dă intre Londra, Paris, Roma și New York, deși noi puseserăm pe podium și Barcelona și Lisabona. Ei bine, după două săptămâni petrecute la Buenos Aires, il declarăm orașul cel mai frumos. Nu ca peisaj, nu ca arhitectură ci ca intreg. Este un Paris, dar autentic, fără povești pentru turiști. Poate sunt subiectivă, poate a contat enorm că am stat două săptămâni și am apucat să avem rutine, să ne simțim de-ai locului, poate că eram noi pe val, dar cert este că ne-a impresionat intr-un mod foarte plăcut. Când o să mă fac mare și o să mă plimb prin lume și-atât, o să locuiesc un an la Buenos Aires.

Am și poze aici 🙂

P.S.: La un moment dat eram atât de relaxați și de lejeri că incepusem să ne plictisim. Așa se explică pozele cu noi retardați 🙂