Chemarea pământului

M-am născut și am crescut la bloc. Mă jucam in parcarea din fața blocului, inconjurată de betoane, dar cu zeci de copii. Zeci de copii care in fiecare vacanță plecau la țară cu săptămânile. Noi mergeam la mare sau in concursuri de șah, prin țară, dar niciodata la țară. Intr-un fel ii invidiam pe copii pentru că intotdeauna se intorceau cu povești și cu bunătăți de la țară.

Apoi, când am mai crescut am facut rost de o țară de imprumut. Am fost la cules de mere, la intors fânul (am facut insolatie) și la cules de porumb (am primit niște mănuși chirurgicale că… de, veneam de la oraș). Dar… mergeam și eu la țară din când in când.

Am mai crescut puțin și am inceput să visez la viața la țară (vezi Cine sunt?). Și pentru că trebuie să ai grijă ce iți dorești că poate se intamplă, mi s-a intamplat și mie. M-am mutat la țară 🙂

Stăm intr-o casă săsească, la Vulcan. Avem internet și centrală termică, dar nu avem geamuri cu termopan. Strada din fața casei este asfaltată, dar nu avem praf, iar mașinile trec foarte rar. Aerul se simte „curat”, stelele chiar se văd, de auzit se aud păsări, animale și foarte rar muzică populară din curtea vecinului. Mâncăm ouă și lapte de țară. La Vulcan ne vine pofta de gătit și de mâncat sănătos. In scurt timp imi vor inflori narcisele și pomii din curte. In viitorul foarte apropiat imi voi face o grădină de legume :). Imi place să ies la poartă când vine ciurda. Când avem chef de mișcare, ne suim pe biciclete și ne plimbăm prin sat. In cămară am slănina, ceapă și gemuri. Vreau și o mini-fermă: 2 vaci, 4 capre, 2 porci, găini și poate rațe. Mai trebuie să il conving pe Bughi 🙂 Până atunci am vorbit cu vecinul nostru să ne crească el câteva găini. Vreau și terenuri pe care să le cultivăm. Mai vreau așternuturi din in brodate și o mașină de cusut. Nu știu cum să incep să mă implic in viața satului, dar câteva idei am.

Mi-am făcut categorie la blog Viața la țară, deci… va urma 🙂