Imaginea contează

Mi-a luat foarte mulți ani și mi-a fost foarte greu să accept acest lucru. Mai zic o dată: Imaginea contează.

În adolescență, mă enerva la culme mama mea când îmi zicea: „Aranjează-te și tu, măi mamă, măi… că vine Făt Frumos și în loc să se uite la tine se uită la fata aranjată”. Eram sigură că Făt Frumos mă găsește și dacă sunt în jeans peticiți, cu bocanci și nemachiată. A propos… până și Făt e frumos, nu deștept/simpatic/curajos/bun/whatever.

Pe de altă parte, e lăudabil ce face Dove sau ce încearcă de regulă feministele – să ne explice că suntem frumoase indiferent cum arătăm. E tare de impact filmulețul pe care l-am văzut ieri, care se termină cu Talk to your daughter before the beauty industry does. E minunată povestea cu frumusețea interioară e cea care contează, că cealaltă e trecătoare.

Dar oare chiar e așa? Nu îi judecăm pe oameni după înfățișare? Nu îi tratăm diferit?
Îmi vine tot mai greu să cred. Din păcate (sau din fericire), există niște standarde de frumusețe destul de clar stabilite de societate și comunicate foarte bine pe toate căile. Cine le stabilește? De ce? De ce acum se poartă slăbănoagele nesănătoase, iar formele rubensiene nu sunt deloc apreciate? Superficial. Nedrept. Irelevant.
În copilărie faci cunoștință cu Albă ca Zăpada, Cenușăreasa, Frumoasa din pădurea adormită, Frumoasa din Frumoasa și Bestia și tot alaiul de frumoase. Urâtele prezente au rolul de a le face viața grea frumoaselor. Nici cu băieții nu stau lucrurile diferit: sunt prinți, frumoși și puternici.
În filme, la TV și toată media cam toți sunt frumoși, după aceleași standarde. Bărbații salivează după un anumit tip de femeie, femeilor le plac mai degrabă sportivii, ce e frumos și lui Dumnezeu îi place.

Așa… și?

Păi putem să zicem că ăia frumoși sunt cam proști. Probabil că frumoși fiind au obținut orice mai ușor de-a lungul vieții – note la școală, relații etc. Ăia leneși nu au mai depus efort suplimentar și au rămas doar frumoși. Sau putem să le găsim mii de alte defecte. Putem susține sus și tare că cel mai important e să fim apreciați pentru cine suntem.

Sau putem fi sinceri. Eu cred că ne sunt mult prea tare inoculate niște repere pentru a ajunge să fim mulțumiți de noi indiferent de imaginea afișată. Cred că pentru femei e mai greu, e nevoie de mai mult efort, dar cred că și beneficiile sunt mai multe 😉 Cred că un om cu stima de sine sănătoasă este un om în formă, îngrijit, conștient de atuuri, dar și de defecte și de modul în care ele pot fi mascate sau compensate. Cred că oricine se place mai tare când e versiunea lui cea mai bună. Cred că atunci când te uiți în oglindă, chiar și tu vezi prima oară o imagine, o față și un corp. Iar dacă ceea ce vezi îți place, atunci atitudinea ta este alta, energia ta e mai multă, puterea ta e mai mare.
Deci, da: imaginea ta contează… cel mai mult pentru tine.

P.S.: Care e primul atribut care îți vine în minte pentru a descrie imaginea următoare?