La creşă în Paris

Am stat o săptămâna la creșă. În fiecare zi câte puțin. Rolul meu era să ajut la acomodarea Mariei, despre care am scris aici. Educatoarele nu știau cu ce mă ocup, așa că nu am putut pune prea multe întrebări.Pe scurt, multă muzică, toți copiii desculți, educatoare tatuate, ciocolată la gustare. Paris, je t’aime :)Iar acum pe lung.Creșa face parte dintr-un lanț de creșe private. Cea în care am stat eu are o singură grupă de 20 de copii cu vârste între 3 luni și 3 ani. În grupa de acum erau 3 copii sub 1 an. De ce o singură grupă? Pentru că în loc să facă creșe mari cu multe grupe, au multe creșe mici cu o singură grupă. În același cartier sunt mai multe creșe astfel încât să te poți deplasa pe joc de acasă până la creșă. Noi făceam 10 minute pe jos, cu mers de copil de 2 ani. Mulți veneau cu cărucioare, nimeni cu mașina. Are sens, ținând cont de aglomerația din Paris.

Spațiul

Un hol mic pentru cărucioare și pus papuci de protecție.

Un hol mic în care se schimbă copiii. Din el poți intra în biroul de 1 mp. 

O sală de clasă de aprox 50mp.

Un dormitor cu țarcuri pentru somnul bebelușilor

O sală de aprox 15mp pentru activități și somnul copiilor mai mari

Spațiu de schimbat scutece

Spațiu destinat educatoarelor – nu l-am putut vedea

Curte – curtea interioară, max 30mp.

Spațiul e amenajat tare simplu: mobilier din lemn/pal cu puțină culoare, pe pereți doar lucrări de-ale copiilor, pe jos parchet. În mijlocul sălii, un tobogan de plastic.

Programul

De la 8:00 la 18:00, cu diverse opțiuni pentru părinți, inclusiv mai puține zile pe săptămână.Sosirea copiilor se face până la ora 9:00, când sunt toți strânși la Cercul de dimineața (se salută, cântă vreo 20 minute). Apoi au o activitate principală, gustare, joacă liberă, prânz, somn, joacă, gustare, joacă.

Masa

Întregul lanț de creșe are sistemul propriu de catering și se laudă cu asta.

Somnul

Programul de somn diferă în funcție de nevoile copiilor. Cum dormitorul pentru cei mici mici e o anexă la sala mare, dacă unuia îi era somn, era dus la culcare și supravegheat din sala mare. Cei mari dormeau în tăvițe (pătuțurile acelea stivuibile, cu picioare scurte). Dacă nu dormeau, nimeni nu insista. Am luat-o pe Maria și cu doar 20 de minute de somn.

Educatorii

Lucrează 8 ore pe zi, stat efectiv cu copiii. Lucrează în schimburi cât să acopere 4 educatori programul întreg. Toate educatoarele sunt fooooarte tinere 🙂

Activități

Foarte multă joacă liberă, cu ceea ce se găsea în sala de clasă, mai precis:

• joc de rol: bucătărie, masă și scaune, magazin cu casă de marcat, coșuri și multe fructe și legume, trusă de medic
• tobogan
• puzzle-uri și alte jocuri de îmbinare
• cuburi
• sticle senzoriale

Toate erau așezate în mobilier la nivelul copiilor. Senzația mea a fost că îi cam lăsau să facă haos, ceea ce mie nu mi se pare cea mai potrivită metodă de a educa copii așa mici.
Din activitățile comune, am prins joacă cu nisip kinetic (stăteau toți la măsuțe, au primit câte un pumn de nisip și câte o formă), colorat cu creioane, joacă cu bile (o piscinuță cu bile).

Relația cu părinții

Despre acomodare am scris aici. La sosire, părinții intrau cu copiii în sală și povesteau 2-3 minute cu educatoarele.La plecare, părinții intrau din nou în sală și povesteau cu educatoarele. Educatoarele scriau într-un caiet despre ce făcea fiecare copil în acea zi: cât și ce a mâncat, cât a dormit, cum a fost la activități. Le citeau din caiet părinților, cu completările de rigoare. Toată lumea se așeza pe jos 😉 În holul de la intrare era un loc cu multe informații despre copii, în general, pentru părinți: când le ies dinții, cum să îl înțarci, ce nevoi nutriționale are în funcție de vârstă, ce alte nevoi are etc.

Altele:

Cum ziceam, toți copiii erau desculți. Sunt curioasă dacă franțuzoaicele au ovarele praf 🙂 Pe lângă suzetă (era cerută expres părinților), fiecare copil avea un doudou, adică un pluș. Cred că așa se explică dependențele francezilor 🙂