La creşă în Liechtenstein

Vizita mea a fost programată în Elveția, dar pentru că eram în apropiere, într-o zi, am trecut Rinul și, automat, și granița dintre Elveția și Liechtenstein, și am ajuns la creșă. Liechtenstein e țara aia mică tare de tot, mai mică decât Clujul 🙂

Programul nu mi-a permis să stau o zi întreagă, ci am stat de la 14:30 până la 17:30.

Creșa are 3 grupe mixte a câte 15 copii cu vârste între 3 luni și 4 ani. Da, încă o țară în care grupele mixte sunt „normalul”. La Paris sau in Suedia, credeam inițial că au grupe mixte din cauza spațiului. Deși aici ar fi putut să îi împartă în funcție de vârstă, consideră că poți învăța mult mai multe din grupele mixte (vezi pedagogii alternative precum Montessori sau Waldorf). În grupa de 15 copii, regula e că nu sunt mai mult de 3 copii sub 18 luni.Mi se pare totuși ciudată împărțeala 3 luni – 4 ani. La 3 ani trec într-un alt stadiu de dezvoltare si au cu totul alte nevoi față de cei mici. În grupa în care am stat, cei 2 copii mai mari tot veneau la mine să facem ceva. Voiau altfel de socializare, voiau altfel de activități.În Elveția, e obligatorie grădinița, adică între 4 și 6 ani, copilul trebuie să meargă la grădi. Bănuiesc că este la fel și în Liechtenstein și de aceea cei de 3-4 ani au trecut la creșă. 
Este proaspăt construită pentru copiii angajaților unei fabrici, la 1 minut de fabrică. Primesc și copii din afară dacă le rămân locuri.

Spațiul: 3 săli de grupe, 2 dormitoare (unul cu țarcuri pentru cei mici și unul cu paturi pentru cei mari), 1 sală de mese, 1 sală mai mică pentru sport, muzică și alte activități, 1 grup sanitar pentru copii, bucătărie, vestiar copii, vestiar + grup sanitar pentru personal. E tare frumos amenajată, în mare parte pentru că e luminoasă datorită unor ferestre maaaaari, cu vedere spre munți și unor luminatoare din tavan. Pe scurt (mai pe lung în filmulețul de jos), mult lemn, pe jos linoleum special fără covoare sau mochete, fără personaje de poveste pe pereți, ci doar cu lucrări de-ale copiilor sau poze cu sau pentru copii.

Programul

De la 7:00 la 19:00 cu diverse opțiuni pentru părinți, inclusiv mai puține zile pe săptămână.Dimineața au o activitate principală, au mese și somn ca peste tot, iar după gustarea de după-masă, joacă liberă.

Masa

Mâncarea este preparată acolo. Meniul săptămânii este în video. Ce mi-a plăcut extrem de mult a fost atmosfera de la masă. Educatoarele mâncau cu ei la masă, povesteau, râdeau, le dădeau copiilor de ales între mai multe fructe, mai multe tipuri de pâine și mai multe variante de chestii tartinabile. Toți cei peste 1 an își ungeau singuri pâinea cu ce era de uns. Mâncau singuri și păreau că fac treaba asta și acasă.

Somnul

Cum ziceam, dormitoare separate pe grupe de vârstă. În cel pentru copii mai mari, întuneric complet. Dacă dorm bine, dacă nu… la fel de bine. Educatoarele nu insistă. Erau copii care nu dormiseră mai mult de jumătate de oră.

Educatorii

Da, e și un băiat. Sunt foarte tineri, majoritatea născuți după ’90. Fac o școală specială care durează mai puțin decât cea de educatori de grădiniță. Așa cu drag se uitau la copii și le admirau gesturile, progresele, reacțiile… În niciun caz nu păreau să facă asta doar pentru că sunt eu acolo. Lucrează câte 8 ore pe zi, acoperind câte 4 educatori o grupă în cele 12 ore de funcționare a creșei.

Activitățile

Despre cele organizate, pot doar să presupun, pentru că nu am asistat. Am văzut lucrări de-ale copiilor (vezi și video). Am văzut și pictură și modelaj, par să contribuie la pregătirea mesei zilnic.Despre joaca liberă, nu știu ce să zic. Parcă aveau puține chestii. Aveau partea de joc de rol (haine, pălării, ochelari de soare, bucătărie etc) care le plăcea tare. Cât am stat eu, cam toți au trecut pe-acolo. Aveau niște jocuri, un singur copil le-a folosit. Partea de bibliotecă avea 2 saltele sub un baldachin și cărticele. Cei mari au stat și s-au uitat pe cărți. Mai aveau o zonă cu cuburi și alte cele necesare construcțiilor.

Ora de muzică

Mi-a plăcut fooooarte tare. O profesoară de muzică vine o dată pe săptămână și ține o ședință de jumătate de oră cu grupe mixte de câte 8 copii (participă și din educatoare). Au cântat cu instrumente de copii, au cântat un cântec în care dădeau drumul la frunze adevărate să cadă pe podea, le-a cântat la flaut, au dansat pe cântec de flaut, le-a cântat la chitară. Taaaare frumos! 

Ieșitul afară

Au curte, bineînțeles. Copiii au obligatoriu la ei salopete și cizme de cauciuc pentru că ies afară indiferent de vreme.

Relația cu părinții

Acomodarea la creșă

Ca peste tot în Europa, părinții sunt rugați să fie prezenți în prima săptămână, uneori chiar și a doua. Educatoarea cu care am povestit a fost sinceră și a zis că nu e plăcut când un părinte e prezent. Ele sunt mai stresate, copilul se desprinde mai greu dacă mama stă prea mult, ceilalți copii își amintesc de părinții lor. Dar… nu concepea ca un copil să fie lăsat fără ca un părinte să stea cu el măcar câteva zile.

Comunicarea zilnică

Educatoarele aveau un caiet A4 în care notau zilnic ce a făcut fiecare copil (la fel ca la creșa din Paris). Fiecare părinte intra în grupă, se așeza pe jos, povestea cu educatoarea și doar apoi își lua copilul și pleca. Păreau prietenoși 🙂 Păreau că au încredere în ele și că le respectă ;)Puteau găsi la dulăpior listă cu ce trebuie să mai aducă pentru copil (haine, scutece etc). Exista un avizier în vestiar cu anunțuri generale, iar meniul săptămânal era desenat pe perete.

Altele

Nu au medic sau asistent medical. Am întrebat pentru că toți copiii aveau muci, pardon, secreții nazale. Prin celelalte țări nu întrebasem că nu era sezon :), dar între timp am aflat că nici ei nu au. Cum să țină instituția de învățământ locul unui cabinet medical? Cum să își asume ea, instituția, responsabilitatea? Sincer, mi se pare corectă abordarea. Responsabilitatea este a părinților. Are muci? Să îi fie de bine. E bolnav, du-l la medicul care îi cunoaște istoricul! E bolnav copilul lui Popescu și crezi că îl îmbolnăvește și pe al tău? Spune-i lui Popescu. E… las’ că se va maturiza și societatea românească! 

​