Mare dragoste mare

De data asta nu e cu oameni. E cu ski.
Am fost azi și brusc și dintr-o dată mi-a venit să traduc în cuvinte ce mi se întâmplă când schiez: mă simt liberă, curajoasă, aici și acum, cu poftă de viață și de viteză, recunoscătoare, fericită până peste urechi. Până acum nu am găsit altceva atât de eliberator.

Mă simt ca în filmulețul ăsta, chiar dacă nu sunt nici pe departe atât de bună 🙂

Pentru cei care schiază, ce zic eu e degeaba căci știau deja. Pentru cei care nu schiază, e de pus pe bucket list. Dar nu o încercare, ci vreo 10-20 până ajungi să dai frica la o parte și să te bucuri. Pentru cei care sunt părinți, am sfat de dat din toată inima: trimiteți-vă copiii la ski. O să vă mulțumească.

P.S.: Melodia din filmuleț e melodia mea pentru 2015 🙂

„I don’t want to wait anymore I’m tired of looking for answers
Take me some place where there’s music and there’s laughter
I don’t know if I’m scared of dying but I’m scared of living too fast, too slow…”