fbpx
skip to Main Content

Plăceri trupești a la Chișinău

Sper că nu vă gândiți la prostii, că doar sunt femeie. Măritată. Aoleu, nici așa nu sună bine. E… sunt multe feluri de plăceri, iar pe o parte dintre ele ne-am propus să ni le oferim într-un city break la Chișinău. Da, majoritatea celor cărora le-am zis s-a mirat. Adică destinații de sărbătorit 33-ul sunt Londra, Paris, Barcelona whatever.

Am luat mașina și-am pornit printr-o Românie prin care n-am prea fost, spre o țară despre care, sincer, chiar nu aveam așteptări. Știam (și speram) că va fi ieftin, credeam că sunt cu 10 ani în urma noastră, speram să ne facem de cap cum prin alte locuri nu ne permiteam. Financiar, bineînțeles.

Am mâncat absolut desfătător. La Taifas, cel mai bun miel ever. Și plăcinte. La Cactus, vită delicioasă, desert de nelăsat în farfurie. La Eli-Pili, mic dejun moldovenesc fascinant (mămăligă, brânză, smântână, ratotă, mic, cârnat, fasole). La Plăcinte… plăcinte. La restaurantul găgăuz Gok-Oguz, din nou miel delicios (și la cuptor și la grătar). Da, le-am căutat special. Da, am uitat de toate regulile mele și de quinoa. Da, în afară de La Plăcinte, nu a fost ieftin. Nu, nu se apropie de prețurile din Europa aia vestică.

Am dansat moderat, dar să zicem că am observat cu jind și curiozitate diferențele culturale. În cluburi, intri avion, adică cu mâinile ridicate și pregătit să fii pipăit. Semnele cu pistolul tăiat și detectorul de metale de la intrare te fac să îți pui întrebări. Nu am aflat răspunsuri. La Cocos, cică cel mai de fițe club, nu am putut intra. Cică ne trebuia rezervare, iar de vineri pe sâmbătă nu s-a putut face, căci era rezervat cu 2 săptămâni înainte, de romantici ce sunt moldovenii (era ziua lu’ valentin).

Rusa și accentul moldovenesc ne-au desfătat auzurile. (Am găsit taximetrist și barman care nu vorbeau românește.) Unele expresii și cuvinte, pe care le știam de altfel, auzite în acel alt context, ne-au activat zona aia din creier pe care o activează ciocolata sau sexul. Ce nu știți studiul? De exemplu, ni se zicea că ne așteaptă taxiul sur :). Da, gri. Liliana avusese jubileul de 30 de ani. Vinul alb se bea pe arșiță copleșitoare. Vinul roșu este o licoare zeiască. Ambele, cu efect de bună dispoziție. Uf, nu sună cum îmi sună mie în ureche, cum le zicea Liliana.

Care Liliana? Cea care ne-a fost ghid la cramele Cricova, singurul obiectiv turistic de pe lista noastră. Fascinantă povestea cu producția vinului spumant, plictisitor pe alocuri turul, plăcere sufletească degustarea. Și cele 2 ore de după degustare (vinul spumant de la Cricova are bule cu simpăticie – te fac să râzi de numa’).

Magazinul lor universal arată cum arătau ale noastre acum 10 ani (mi-am cumpărat mănuși de box galbene), la colț de stradă unii oameni vând gogonele sau ouă sau altceva. La Eli-Pili, în baie asculți povești – eu am nimerit un final cu fata de soție și jumătate din împărăție. În vamă am stat o oră la coadă pentru că se căutau țigări de contrabandă. Joi seara, un club ce arăta a Costinești era semiplin, iar oamenii dansau pe muzică din anii ’80 (era petrecere tematică) și pe muzică de-a lor (am dansat în horă cu ei :)). Muzica din clubul de sâmbătă era muzica mea. De Valentine’s Day păreau să se iubească cu toții. Deci da… poveste.

Ș-am încălecat pe-o șa… de cal sur.

cricova

chisinau

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back To Top