Visul visurilor

De cand ma stiu am visat cu ochii deschisi, si nu oricum ci in cel mai mic detaliu. Pe la 10 ani visam ca fug de-acasa :), iar aventura in care ma porneam era intru-totul configurata. Pe la 14 ani visam ca intru la Saguna, cel mai tare liceu din Brasov ;). Am visat Feti Frumosi si cai verzi pe pereti. In 2002, in vacanta in Argentina, am inceput sa visez la anul „sabatic” – un an in care te iei si te pornesti prin lume, lipsit de orice fel de obligatii. De fugit de-acasa n-am mai fugit, dar am intrat la Saguna, l-am gasit pe Fat Frumos, iar acum ma iau si plec in lume.

Au zis-o multi intelepti si mai putin intelepti: in primul rand trebuie sa iti doresti sa se intample, iar apoi vine Universul ala mare si bun si te ajuta sa iti indeplinesti visul. Visul visurilor mele era plecatul asta mai indelungat. Nu voi pleca un an (de data asta :)), ci voi pleca 2 luni si-un pic.

Cum va veni Mos Craciun la gradi? Ce vor zice parintii de la gradi ca nu voi fi la serbari? Ce se va intampla cat voi fi plecata? Ce zic clientii lui Bughi? Cat de tare se streseaza parintii si socrii? M-am panicat si eu destul de tare, dar rational privind situatia, imi dau seama ca las lucrurile cat se poate de in ordine, ca internetul este inventia mileniului, ca Mos Craciun stie ce si unde sa aduca de la spiridusi… ca totul va fi in regula, pentru ca Universul ;)…

Sper ca cea mai mare problema pe care o voi avea cand ma voi intoarce va fi sa imi gasesc urmatorul VIS 🙂 pentru ca odata gasit urmeaza sa se indeplineasca 😉

Mai sunt 12 zile.