fbpx Skip to content

Când viața iți dă lămâi, pardon Mondiale…

… te duci.
Anul trecut speram să prindem un loc la Campionatul Mondial de Mixt Dublu (de Curling, bineînțeles) din State. Aveam drum in State oricum, deci am fi tras o fugă să reprezentăm țara cu mândrie având in vedere că nu s-a oferit altcineva. N-a fost să fie.
Anul acesta am organizat campionat național, câștigătorii urmând să participe in Turcia, la campionatul mai sus menționat. Am jucat in premieră mixt dublu și am pierdut in fața echipei Coliban/Novac aka nașii noștri. Pe de-o parte mi-a părut rău (Da, Domne, nu-mi place să pierd), mi-ar fi plăcut să particip la un campionat mondial. Pe de altă parte mi s-ar fi părut mai corect să meargă ei oricum, la cât efort au depus pentru curlingul românesc.
Am trecut destul de repede peste, ba mai mult, când Crina s-a hotărât că nu participă (O să avem bebeluș :)!) am refuzat să o inlocuiesc. Habar nu am de ce :).
Sâmbătă, inaintea plecării nou formatei echipe a României la Erzurum, primesc telefon de la Allen: „Daiana, stai jos că trebuie să iți spun ceva. Pleci mâine in Turcia”. Hmmmm??? Datorită unui eveniment de ultim moment inlocuitoarea Crinei nu a putut merge, așa că am primit Mondialele pentru a patra oară :D.
A fost extrem de ciudat cum creierul meu a incercat să găsească tot felul de motive pentru a refuza schimbarea atât de bruscă. Aproape că am plecat tristă 🙂

Allen a povestit foarte frumos cum a fost, aici, deci nu mă mai obosesc și eu 🙂

A fost minunat – experiența, oamenii, Turcia, turca, mâncarea turcească.

Mi-am dat seama de incă câteva lucruri care imi plac enorm la curling. In primul rând, dezvoltarea aia personală care ne chinuie pe toți. Cred că nu vorbesc cu mine intr-o lună cât vorbesc inainte și in timpul unui meci. Am observat cum de la un moment incolo, diferența intre echipe nu o face execuția ci mentalul. Am văzut oameni care se antrenează nenumărate ore, participă la nenumărate competiții, dar când de lovitura lor depinde soarta meciului sau a concursului, ratează lovituri simple. Ii vezi apoi extrem de furioși, după care extrem de triști, urmând, bănuiesc eu, să iși dorească și mai tare să câștige. Sunt fascinată de câte îți oferă sportul, mai ales cel de echipă.
In al doilea rând imi place enorm că cunosc oameni noi și că ii cunosc mai bine pe cei vechi, petrecând atâta timp cu ei, jucând cu ei.
Imi mai place că e un sport destul de imprevizibil – echipe care par să nu piardă niciun meci ajung să fie infrânte de echipe mai puțin pregătite. Cred că noi am fi putut câștiga 4-5 meciuri la cât de motivați eram 🙂
Imi place tare tare tare.

In loc de concluzie, fac planuri (că doar mă pricep de minune):
1. la mixt dublu, in 5 ani, vreau pe podium 😉
2. deși nu o avem pe Crina anul acesta, nu lăsăm de izbeliște echipa de fete. Am facut programul de pregătire pentru europene 😉

Iar la capitolul mulțumiri, îi tare mulțumesc lui Allen pentru că este obsedat de curling :). Mulțumesc pentru idee, pentru insistențe, pentru efort, pentru lecții. Și ii mulțumesc Crinei că il suportă și support-ă 🙂
Ii mulțumesc lui Gokce că ne-a fost coach, ghid, food adviser, profesor de turcă și alături 🙂

This Post Has 3 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back To Top